Leonhard Schoener, decapitat și ars pentru mărturia lui Hristos, urmat de alți șaptezeci (1528 d.Hr.)
Autor: Thieleman J. van Braght  |  Album: Oglinda Martirilor  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de CuvantCurat.ro in 27/02/2026
    12345678910 0/10 X
1 / 1

În anul 1528, Leonhard Schoener din Becklasburg a fost arestat. Era un slujitor al lui Dumnezeu și cunoștea bine Sfintele Scripturi, precum și limba latină. El a învățat cu credincioșie adevăratul botez al lui Hristos și al apostolilor Săi, adevărata Cină a Domnului și articolele credinței creștine; da, Cuvântul lui Dumnezeu.

De asemenea, el a depus mărturie împotriva botezului copiilor, a sacramentului abominabil și a altor abominații ale lui Antihrist. Inițial a fost călugăr desculț timp de aproximativ șase ani, dar, văzând necurăția, desfrânarea, fățărnicia (Matei 7:15) și viclenia călugărilor și a preoților, și examinând viețile lor după Cuvântul lui Dumnezeu, a părăsit mănăstirea din Judenburg, în Austria, și a mers la Nürnberg. Acolo a învățat meseria de croitor, iar apoi, călătorind ca croitor de meserie, a ajuns la Nulasberg, în Austria.

Acolo a auzit de Balthasar Hubmaier și de botezul lui, și a aflat că un număr de oameni de aceeași credință au format o mică adunare la Veyen. I‑a căutat, a venit la ei, i‑a ascultat și, condus acolo de Oswald, a fost botezat. După aceasta, a mers la Steyen pentru a lucra la meseria sa; acolo a învățat și a botezat, fiind ales învățător de către ei; și astfel, învățând și botezând, a înaintat prin Bavaria, până la Rothenburg, în valea Innului; acolo a fost arestat pentru credința sa, a vorbit mult cu oponenții săi și a fost examinat.

Înainte de aceasta, el a propus: dacă aceștia considerau credința și doctrina lui ca fiind greșite și eretice, să prezinte persoane învățate — doctori, călugări și preoți — pentru a vorbi cu el pe această chestiune. Dacă, în disputa pe temeiuri cu adevărat scripturale, s‑ar fi dovedit că este în greșeală, să fie pedepsit ca nedrept; și, pentru o confirmare și mai mare a adevărului, a oferit — pentru a‑și confirma afirmația și scrierile — că dacă vreunul dintre cei învățați l‑ar putea convinge cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu că doctrina sa nu este conformă cu Sfintele Scripturi, atunci el, ca unul învins, să fie tăiat mădular cu mădular de către călău și, după ce va fi lipsit de toate mădularele, să i se smulgă coastele din trup, până la moarte. Dar dacă nu va putea obține o audiere și o dispută, iar ei îl vor judeca și condamna la moarte fără să fie ascultat, a cerut tuturor martorilor morții sale și tuturor celor de față să fie martorii lui înaintea lui Dumnezeu, la judecata din ziua de apoi.

Dar, în virtutea mandatului împăratului și a edictului regelui Ungariei și Boemiei, a fost condamnat, predat călăului, decepat și ars până la cenușă, în ziua de 14 ianuarie a anului menționat, la Rothenburg, pentru mărturia lui Hristos, de la care nu avea să se abată. După moartea acestui Leonhard, aproximativ șaptezeci de persoane au dat mărturie cu sângele lor în același loc. Leonhard Schoener, între alții, a lăsat următorul îndemn pentru mângâierea tuturor celor care suferă pentru numele lui Hristos:

„Te rugăm, Dumnezeule veșnic, pleacă‑Ți urechea Ta milostivă către noi, Doamne Savaot, Domn al oștirilor, ascultă suspinele noastre, căci mare necaz și suferință domnește și mândria a intrat în moștenirea Ta. Și la ea s‑au alăturat mulți presupuși creștini și astfel au ridicat urâciunea pustiirii (Matei 24:15). Ei se înfurie și distrug sanctuarul creștinilor. L‑au călcat în picioare, și urâciunea pustiirii este închinată ca Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2:4). Au distrus cetatea Ta cea sfântă, au răsturnat altarul Tău cel sfânt și au ucis pe slujitorii din ea, oriunde i‑au putut prinde. Și acum, când am rămas ca o turmă mică (Luca 12:32), ne‑au alungat cu ocară și rușine în toate țările. Suntem împrăștiați ca niște oi care nu au păstor. Suntem nevoiți să părăsim casa și căminul și suntem ca corbii de noapte, care se adăpostesc în stânci. Căminele noastre sunt în peșteri și în stânci, și ni s‑au întins lațuri ca pentru păsările cerului. Umblăm prin păduri și suntem vânați de câini. Suntem duși prizonieri și legați ca niște miei muți care nu‑și deschid gura (Fapte 8:32). Suntem proclamați răzvrătiți și eretici. Suntem duși ca niște oi la măcelărie. Mulți stau în primejdie și în legături, și trupurile lor au pierit. Unii au fost biruiți de suferințe grele și au murit fără nicio vină. Iată răbdarea sfinților pe pământ; și așa trebuie să ne dovedim și noi prin suferință (Apocalipsa 13:10). Credincioșii au fost aici spânzurați pe copaci, strangulați, tăiați în bucăți, înecați în ascuns și pe față; nu numai bărbați, ci și femei și fecioare au mărturisit aici credința că Isus Hristos este adevărul și singura cale spre viața veșnică (Ioan 14:6). Cu toate acestea, lumea nu se odihnește, ci se dezlănțuie ca un nebun și făurește minciuni împotriva noastră. Nu încetează să ardă și să ucidă. Ei fac lumea prea mică pentru noi. O, Doamne, până când vei tăcea în această privință? Până când nu vei judeca sângele sfinților Tăi? (Apocalipsa 6:10). Lasă‑l să se înalțe înaintea tronului Tău. Cât de prețios este în ochii Tăi sângele sfinților Tăi! De aceea avem, în toate necazurile noastre, o încredere mângâietoare numai în Tine și în nimeni altcineva; nu avem mângâiere, nici odihnă, nici pace pe pământ. Dar cel ce nădăjduiește în Tine nu va fi niciodată dat de rușine. Doamne, nu există durere atât de mare încât să ne poată despărți de Tine; de aceea Te chemăm neîncetat, prin Hristos, Fiul Tău, Domnul nostru, pe care Tu, din har curat, ni L‑ai dat spre mângâiere, și care ne‑a pregătit și ne‑a făcut cunoscută calea cea strâmtă și calea spre viața veșnică (Matei 7:14). Slavă veșnică, biruință, cinste și laudă să‑Ți fie Ție acum și în vecii vecilor, iar dreptatea Ta să rămână în veci. Toate neamurile binecuvântează numele Tău cel sfânt, prin Hristos, Judecătorul drept care va veni al întregii lumi, Amin (Faptele Apostolilor 17:31).”

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Pentru a accesa mai multe resurse din Oglinda Martirilor și resurse gratuite dedicate unei ucenicii autentice în Hristos, pentru a ne asemăna cu El, vizitează https://anabaptisti.ro sau https://cuvantcurat.ro.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 7
Opțiuni